De cele mai multe ori minunate amprente răsar acolo unde odinioară alte lucruri au existat.
Amprentă de adeziv după ce posterul a fost îndepărtat.
Amprentă de adeziv după ce posterul a fost îndepărtat.
Recently in Design Category
Poţi acum picta în binecunoscutul stil al lui Pollock folosind aplicaţia lui Miltos Manetas fără a-ţi face probleme în legătură cu mizeria din apartament. Link aici . Wonderful!
Într-un show similar ca şi concept lui "The Apprentice" al lui Trump, Philippe Starck a iniţiat în colaborare cu BBC 2 o competiţie numită "Design for Life": 12 ucenici în ale designului (studenţi) se întrec pentru a rezista încercărilor impuse de celebrul designer, premiul cel mare fiind un stagiu de 6 luni la studioul lui Starck din Paris.
Printre concurenţi, şi o ex-româncă, Ana-Maria Stewart Păsescu, emigrată cu părinţii la 10 ani în UK şi absolventă a unui colegiu de design din Leicester.
În primul episod din cele şase, concurenţii trebuie să meargă la un super-market şi să observe lucruri bune şi rele legate de design. Stark va selecţiona 6 dintre ei cu cele mai proaste idei, aceştia trec peste o probă suplimentară, etc.
Articolul din The Guardian pendulează între elogii şi critici la adresa designerului care la ora actuală locuieşte pe un iaht în Mediterana şi vizitează uneori şi trei ţări pe zi pentru a-şi conduce business-ul.
Ştiţi despre ce scriu, nu? Chestia aceea în care mai multe minţi şi suflete se adună, au idei şi păreri comune şi luptă solidar pentru ele.
Un exemplu extraordinar este dat într-un video la 99% Conference de către Robert Hammond, un newyorkez (oamenilor ăstora metropola aceea le-a insuflat de-a lungul generaţiilor un spirit al comunităţii aparte, admirabil). Omul nostru trăieşte în vecinătatea High Line, o fostă cale ferată suspendată din New York care ajunge să fie dezafectată iar spaţiul ocupat de ea să fie vânat cu fervoare de către dezvoltatorii imobiliari (ştiţi, oamenii aceia promotori ai progresului, al căror singur ţel e să betoneze cât mai mult, cât mai înalt şi cât mai... profitabil). Ei bine, omul nostru se întovărăşeşte cu un alt vecin, Joshua Davis (designer renumit printre altele) şi îşi face un ţel din a salva structura şi din a-i da un scop cât mai apropiat de necesităţile comunităţii. Şi pentru asta va lupta cu rechinii imobiliari, cu avocaţii lor, cu bogătanii din zonă, cu Rudi (cum care Rudi, Giuliani, care a devenit oponentul cel mai feroce al proiectului, oare de ce?) cu toată lumea şi cu toate prejudecăţile. Utopia propusă de ei se transformă încet încet în realitate şi merită să urmăriţi întreaga prezentare pentru a vedea ce înseamă colaborarea, ce înseamnă să ai un proiect pentru care să lupţi şi pe care să-l duci la capăt împotriva tuturor piedicilor, şi în final ce înseamă ca un oraş să ştie să se transforme privind atât spre trecut cât şi spre viitor.
High Line este acum un proiect extrem de mediatizat, o reuşită arhitecturală şi un exemplu de proiect care implică o comunitate, se lasă modelat de ea, nu invers.
Video aici
După ce vedeţi video-ul, există şi site
Şi un blog
Şi un pool pe Flickr
Un exemplu extraordinar este dat într-un video la 99% Conference de către Robert Hammond, un newyorkez (oamenilor ăstora metropola aceea le-a insuflat de-a lungul generaţiilor un spirit al comunităţii aparte, admirabil). Omul nostru trăieşte în vecinătatea High Line, o fostă cale ferată suspendată din New York care ajunge să fie dezafectată iar spaţiul ocupat de ea să fie vânat cu fervoare de către dezvoltatorii imobiliari (ştiţi, oamenii aceia promotori ai progresului, al căror singur ţel e să betoneze cât mai mult, cât mai înalt şi cât mai... profitabil). Ei bine, omul nostru se întovărăşeşte cu un alt vecin, Joshua Davis (designer renumit printre altele) şi îşi face un ţel din a salva structura şi din a-i da un scop cât mai apropiat de necesităţile comunităţii. Şi pentru asta va lupta cu rechinii imobiliari, cu avocaţii lor, cu bogătanii din zonă, cu Rudi (cum care Rudi, Giuliani, care a devenit oponentul cel mai feroce al proiectului, oare de ce?) cu toată lumea şi cu toate prejudecăţile. Utopia propusă de ei se transformă încet încet în realitate şi merită să urmăriţi întreaga prezentare pentru a vedea ce înseamă colaborarea, ce înseamnă să ai un proiect pentru care să lupţi şi pe care să-l duci la capăt împotriva tuturor piedicilor, şi în final ce înseamă ca un oraş să ştie să se transforme privind atât spre trecut cât şi spre viitor.
High Line este acum un proiect extrem de mediatizat, o reuşită arhitecturală şi un exemplu de proiect care implică o comunitate, se lasă modelat de ea, nu invers.
Video aici
După ce vedeţi video-ul, există şi site
Şi un blog
Şi un pool pe Flickr
Am dat-o rău în bară cu opţiunile, vă las şi pe voi să vedeţi cât de puţine mărci de brânză cunoaşteţi aici . De fonturi ce să mai vorbim :)
Din ciclul atât de simplu că te miri cum nu s-a inventat mai devreme: un port-chei în care brelocul e o cheie (care în original vine nepersonalizată, deci poţi merge cu ea la orice atelier de făcut chei ca să ţi-o personalizeze pe o anumită yală).
Simpatică şi meticuloasă sincronizare imagine-sunet produsă de cei de la WK (Wieden+Kennedy) pentru promovarea PS3. Au filmat faţa utilizatorilor în timp ce jucau pe consola respectivă, iar imaginile rezultate au fost inteligent sincronizate cu sonorul.
Faină treabă!
Faină treabă!
Ciudată şi suprarealistă aducere la viaţă (virtuală) a unor opere deja intrate în subconştientul public.
Pe scurt, iBand este un material (gel solid) şoc-absorbant căruia cei de la Tech21 i-au dat o întrebuinţare cât se poate de practică, husă pentru gadgeturi gen iPhone, iPod, etc. Merita să vedeţi cum de la momentul 4:40 băieţii chinuie un iPhone încercând să ne demonstreze cât de protectoare e husa.
