Mircea Drăgoi

Greu de evitat ca primele cuvinte în jurnal să nu pară forţate, căutate, preţioase. Aşadar, lansez la apă (dar sper să nu intre la apă :)) primul meu jurnal online. Exceptând perioada liceului, când produsesem câteva caiete care acum, în limpezimea amară a celor 30 şi ceva de ani, îmi apar naive şi anoste, a mai existat o scurtă perioadă în care mi-am găsit timp să fixez electronic niscaiva furii şi dezlânări - dar nu online. Aşadar, iată şi diferenţa, peste cateva secunde textul acesta ia calea Web-ului şi poate fi citit de către cei care, întâmplător, vor avea dispoziţia să o facă. Succes!

Spuneam mai devreme că apucasem, printre proiecte şi navigare, pe lângă dragoste şi ocolind rutina, să cumpănesc şi să tastez câteva texte care acum îmi trezesc valoroase aduceri aminte şi licăriri în ochi.

De când n-am mai strivit iarba rece sub picioare! Mi-e dor de atingerea ierbii! Praf şi asfalt...

Pe când ziceam şi eu că am scăpat de mania coliziunilor necontrolate in Photoshop, hop şi razele acestea, ciocnindu-se din nou şi explodând extatic.

Poate un glonţ să se numească Alex?

Dragă Quars!

Îţi scriu din nou acum, după ce vreme de mai bine de trei epoci quartiene am stat şi i-am studiat pe pământeni. Nu te mai plictisesc cu detalii tehnice şi ştiu că nici ciudăţenia numită de ei politică nu te prea interesează, la urma urmei am mai întâlnit toate astea pe atâtea alte planete, sub alte nume, cu alte personaje. Am să-ţi scriu în schimb de interesantele schimbări de comportament pe care am putut să le observ la ei de-a lungul şederii mele aici.

Vă informăm că in data de 50-17-5002 s-a emis factura MD30111974 în valoare de 31 de ani(treizecisiunu ani). Vă mulţumim că aţi ales planeta Terra, localitatea Tg.-Mureş, religia ortodoxă, sexul masculin, profesia de designer, gândirea analitică, ochii căprui, zodia Săgetător şi faptul că sunteţi dreptaci! Contractul dumneavoastră se prelungeşte automat pe o perioada limitată de timp şi poate fi întrerupt în orice moment cu un preaviz de 3 secunde.

Iris, pupilă, retină, vinişoare, cristalin, canal lacrimal, gene, sprânceană, orbită găvan, rid, reflexie... văz enorm.

Voi, cei care o aveţi lângă voi pe acea fiinţă specială, dragă, iubită, frumoasă, pe mama, dacă v-aţi îndepărtat de ea, reveniţi-vă şi reveniţi la ea, în orice moment, ca la cea mai sigură şi mai dragă insulă de pe Pământ. Voi care aţi putut vorbi cu ea, care i-aţi văzut conştient iubirea din ochi, aţi simţit-o din palmele ei, aţi mirosit-o în părul ei, lăsaţi orgoliul, independenţa, indiferenţa şi uitarea şi amintiţi-vă că toată iubirea pe care o daţi v-a dat-o ea la un moment dat, sădită adânc, foarte adânc, la baza fiinţei voastre. Nu vă neglijaţi mamele căci vă neglijaţi pe voi! Dintre toate fiinţele acestei planete chinuite, mama este fiinţa cea mai extraordinară!

Luminătorul trupului e ochiul tău. Când ochiul tău este curat, atunci tot trupul tău este luminat; dar când ochiul tău este rău, atunci şi trupul tău este întunecat. Ia seama deci ca lumina din tine să nu fie întuneric. Luca, 11-34,35 (articol recuperat - 2 mai 2006)

Draga Iunie!

De şase iunie, una din cele treizeci de fete ale tale, aş vrea să pot culege dimineaţa maci plini de rouă, în picioarele goale, la margine de oraş. Apoi, mai spre amiază, aş vrea să imprim poze cu băiatul meu cu ochii mari-miraţi, să beau o cafea lungă într-o pivniţă calmă, apoi aş vrea să concep costume de dalmaţieni cu picăţele negre, să sperii melcii şi să leagăn şi să povestesc cu Degeţica, să-mi regăsesc educatoarea din copilărie şi abia apoi să dorm somn de vară, răcoros.
Ei, dacă toate astea s-ar împlini, ma jur că ziua ceea s-ar numi Felicia!

Jurnalu-mi, acum cu muşchi mai puternici căci a trecut la MT 3.3, prinde iar viaţă. Cu sprijinul generos, esenţial şi indispensabil al lui Cicu Fettich, căruia îi mulţumesc şi aici! Şi cu înghiontelile repetate ale lui Adi, care mă tot întreba de ce nu mai scriu. Iaca scriu, şi voi mai scrie!

...
A poppy is a devil weed,
I said to him - he disagreed:
In spreading flowers tall and fair
Through corn and rye and meadow land
By garth and barrow everywhere:
The devil has not any flower,
But only money in his power.
...
James Stephens, In the poppy field

Mi-aş dori să-i văd vorbind... despre noi ca despre ei. Noi ca ei, tusea mea sunând străină, despre noi, noi fiind ei. Cel străin aş vrea să-mi fiu, să mă văd de dinainte, dinafară, gol dar viu, eu ca el şi tu ca ea, stranie voce, vocea lui, adic' a mea. Şi să ies, să ies afară, să mă văd stingher şi slab, înciudat de perspectivă, eu ca eu, şi ea ca ea. Să mă-n viorez şi scol, eu, cel Mircea, viu dar gol.

Cinci-şase salturi din piatră în piatră, apoi saltul în necunoscut. Viaţa.

Şi chiar aşa, nici o vorbă despre vizita în Germania-Austria-Ungaria? Păi ce ar fi de spus? Că parcurgi de la Est la Vest o traiectorie nu doar în termeni geografici ci şi istorico-econonomico-sociologici ştie toată lumea. Că aici e praf şi mişcare browniană iar dincolo aer clar şi predominant ordine, idem. Ce-ar mai fi atunci de spus? Odată plictisit de vizitat muzee, parcuri-gigant, magazine IKEA, castele şi orăşele, ce-ar mai fi de văzut? Se pare că după trei vizite - derulate la interval de câţiva ani - începe să ţi se facă lehamite de oraşele enorme care te sufocă prin compresare, de cele mici care te deprimă prin confort şi amorţeală, de câmpurile de rapiţă, de calm, de agitaţie, de Dunăre, de ozon, de plecări şi de întoarceri, de E60-uri, de autostrăzi. De Europa. De prejudecăţi sau non-judecăţi, de filoane, de xeno, filo şi anti şi pro. De Marx. De McLuhan. De mase. De media. De mass-media. De lideri... de opinie, de stat, de partid, de colhoz, gară, de nişă (recte instalatorii atotputernici, liderii de companii, de gradiniţă, de butic...). Te saturi de calm dar şi de revoluţii. De libera iniţiativă dar şi de obedienţă. În mod clar, fenomenul de care ai nevoie nu s-a manifestat încă pe planeta Pământ. E fără nume, fără trăsături, nu are vârstă, fişă tehnică, raport de Securitate, dosar informativ. Designer aştept fenomen necunoscut... Iată de ce, a descrie călătoria în Germania ar fi parşiv, inutil, ar devora futil biţi preţioşi şi n-ar satisface pe nimeni.

Aştept o pizza Quattro Stagioni. Poza de mai jos e din Ungaria, la Vest.