« De gustibus | Main | Frenezie, obârşie, glasul sângelui »

Ascultă

Biroul nostru se află la ultimul etaj al unui bloc în a cărui mansardă, de ceva vreme (cam o lună) uguiesc porumbeii neîncetat. Parcă şi văd porumbelul curtându-şi neobosit porumbiţa, cu coada înfoiată. De câteva zile, acasă, din apartamentul de deasupra noastră se aude gânguritul binecunoscut al unui bebeluş. Semn că vecinii noştri au uguit şi ei acum aproape un an...
Dragostea cu semnele ei e peste tot, trebuie doar să ştii să asculţi.

About

This page contains a single entry from the blog posted on October 15, 2006 11:41 AM.

The previous post in this blog was De gustibus.

The next post in this blog is Frenezie, obârşie, glasul sângelui.

Many more can be found on the main index page or by looking through the archives.

Powered by
Movable Type 3.33