Mircea Drăgoi

In fiecare an, în decembrie, publicul-ţintă o ia razna programat, începe nebunia de sărbători. În fiecare an, de sărbători, cei care îşi permit (iar prin instituţia perversă a creditului şi cei care nu-şi permiteau) celebrează, printr-o temporară pierdere a echilibrului, prin vertigo, sezonul catalizat al cumpărăturilor. Este foarte clar că spiritul religios a trecut undeva la coada listei de cumpărături şi că, omul, devenit mare consumator, şi-a redefinit nevoile primare: făină Pambac pentru cozonaci, tofefee, milka, iaurt, caş, caşcaval, ceafă afumată, paste, brânzeturi, instalaţie de pom 1000 de beculeţe, autocolante, suc natural, suc Adria, Nestle, ciorapi 3 la set, chiloţi damă, mănuşi ski, aparat fitness, apă Dorna, Pepsi Maxx, Teacher's, napolitane Joe, plantă Dracena, brad artificial, salam săsesc, gata, m-am plictisit... Văd cozile la supermarket, văd familiile cu tata cu căciula merinos, mama cu cămăşuţa roz, copii cu ghete butucănoase, bunica nedumerită şi pirpirie cu basmaua, bunicul cu nasul mare roşu, unchii cu cheia de la maşina renault clio scuturată potent în mână, văd baxuri, văd monitoare de PC noname cumpărate că-s ieftine, văd aparatul de masaj taiwanez, văd guri avide gustând mostre de icre, văd oameni decenţi împingând amorţiţi cărucioare indecente, văd haos, coate, isterie, haine proaste, nesimţire, văd comunismul, fadă amintire, violat gentle de capitalism, un sărut veninos şi neproductiv şi, brusc, vreau în alt film! Aş vrea ca de sărbători, din 10 decembrie şi până după Anul Nou, să dispar în Armenia, să fac poze caprelor şi să vizitez bisericuţe pustii sub un cer pictat parcă cu linişte şi sfinţi. Vreau să-mi trăiesc viaţa sub un alt destin, nedeformată de consumerism, de ură, râcă, aviditate, cupiditate şi vertigo.