Încep dictatorial prin a elimina substantivul propriu Bogdan (scuze prietenilor mai vechi ai lui Bogdan) şi a folosi substantivul, mai propriu lui, Adi! Bogdanii din viaţa mea, puţini, au avut părul deschis, spre blond.
Adi fotografiază, Adi ascultă muzică (herbie hancock printre mulţi alţii), Adi bate la tobe, scrie poezii, vizionează în Londra "A Christmas Carol" cu ex-captain Picard în one-man show şi e impresionat până la măduvă. Adi bea cafea şi dă exagerat din picior, Adi melodizează viaţa şi refuză cu obstinaţie să o şi trăiască super-concret, deocamdată! Vârât ca Greuceanu până la şold în tehnologie, descoperă că tehnologia nu-i poate înflori viaţa aşa cum îşi doreşte, simte lujerii iederii îndoielii cum îi cresc pe picioare şi dă peste o dilemă tipică ante-treizeci care poate l-a lovit prea curând, ca un glonte venit prea devreme în tranşee. Adi e tânărul informatician care ar putea rupe dar nu i s-a facut de rupt, pentru că, no offence, dragi informaticieni, la el totuşi biţii ar trebui să aibă şi muguri, potenţă şi mai ales un tremur poetic, o margine difuză, boemă. Şi nu au!
Adi e specialist în abordarea dualistă a unei seri: un pahar de vin cu prietenii se poate transforma subit într-un tete-a-tete cu o căprioară indecisă, în decurs de secunde. Aşijderea, privirea lui umedă poate glisa fantastic de repede de la o întrebare neîntrebătoare(?!) la o exclamaţie neexclamativă(!?) şi atunci te întrebi care e starea lui pe moment, din spatele unui chip luminos : e cocârjat de nişte dilematice gânduri şi nemulţumit, sau e uşor ca aerul cald al unui balon şi pluteşte în reverie pe alei lirice?
Masiva problemă a lui Adi este intersectarea non-creativă a tehnologiei cu arta, două mulţimi care prin suprapunere l-au prins undeva într-un no man's land gri. Pentru ca lucrurile să fie şi mai complicate, dragostea care vine din trecut se suprapune, identic, peste dragostea care va veni iar Adi se află din nou la intersecţie, în zona de ceaţă a sufletului. Îi doresc un aer limpede şi tare!
Crăciunul 2005
PS: Adi Stănescu poate fi descifrat şi prin jurnalul său . Şi încă ceva: în Londra fiind, omul şi-a dorit să aiba parte de ninsori de Crăciun acasă. E Crăciunul, mă uit pe geam, e zăpadă şi mai ninge, feeric! Oamenii aceştia de care Dumnezeu ţine cont şi le dă ceea ce îşi doresc nu pot fi decât buni!
