Adorabile nopţile în care, pentru că eşti rupt de oboseală seara, filmul se rupe brusc după ce săruţi perna şi te trezeşti a doua zi năuc, tumefiat, dar atât de fericit şi conştient de frumuseţea începutului de zi de parcă tocmai ţi s-a oferit o nouă declanşare fiinţei. Apoi, o durere mai veche din umăr, dezmorţită şi ea, devine o primă notă falsă în uvertura asta fericită, o logodnică mofturoasă căreia înveţi să i te supui. Şi încet, încet, oscilând între a mai mozoli în dinţi sânul preplin al fericirii de a exista sau a roade cu necaz sâmburii amari ai coceanului viermuit (rutina), începi o nouă zi, semnezi un nou contract în alb...