Când ai făcut ultima oară baie într-un iaz, la mijlocul lui septembrie, seara la 9, cu luna şi cu luceafărul pe cer, cu orizontul vopsit în roşcat de soarele dus, cu greierii ţârâind nebuneşte pe câmpul brăzdat de ultimele grupuri veştede de floarea soarelui şi porumbişti? Păstrând încă moliciunea solară, apa ne-a îmbiat irezistibil să ne aruncăm în chiloţi albi de bumbac în iazul de la Glodeni, sub luna care abia răsărise, sâmbăta trecută. Am chiuit nebuneşte în apă - la început iazul ne-a învelit ca o catifea rece, dar după câteva minute tremurul a încetat brusc pentru a lăsa loc moliciunii iazului în care mai persista ca un ecou termic unda de căldură de peste zi.
Şi uite aşa am mai adăugat o cărămidă la zidul memoriei, am mai clădit o amintire în şirul în care se numără şi baia în cascada de la Lunca, drumurile pe Scaunul Domnului şi multe altele...