Important pentru mine - poate acum mai mult decat oricand: nu e vremea de povestit, e încă vremea de agonisit.
E vremea de citit, văzut, analizat, transformat, macerat, şi abia la urmă povestit.
E vremea de făcut, produs, concretizat şi abia la urmă odihnit.
A nu-ţi povesti viaţa ca să trăieşti (ca să dovedeşti că trăieşti?) ci a-ţi trăi viaţa pentru a o povesti (da, vezi cartea lui Garcia Marquez!).
A inspira şi abia la urmă a expira. Încerc să respir inversat - expirând şi apoi inspirând aer - observ cât de obositor şi bolnăvicios devine procesul.
Cei mai mulţi dintre noi n-au ce povesti...