Maybe it's just me, probably too tired, did Gmail changed the yellow hue for user messages - just a bit, bit darker? If they did, I'm a bit proud to notice that!
September 2011 Archives
In business since 1998, I never had the time to carefully design myself a decent portfolio. You know the story: deadlines, busy days, meetings, travels... That's why being able to tell anybody that I've finally launched a portfolio on mirceadragoi.com, that's really good news and I'll have a glass of wine dedicated tonight.
A designer must speak. Designers must show their works: create, be proud, speak and go forward! On the other side, I do reflect on how many gigabytes of pixels, vectors and graphite - as a result of countless hours of work - are going right now onto the dark, cold plate of a HD, and that's the second reason I should celebrate now with my drawings together - hoping you will enjoy browsing the website.
Happy browsing!
PS: I know that coming from mirceadragoi.com via the Blog link on the menu, you would expect an English-written blog. I plan that for the near future - keeping the current Epix blog for my Romanian readers while posting English articles on mirceadragoi.com.
Cât de stupizi putem fi acceptând ca banii de la buget, veniţi din colectarea taxelor şi impozitelor pe care noi le plătim, să ia direcţia unor chestii de genul echipe de fotbal sau drumuri prin pădure, gazon la vichend sau pavele în centru, cinematografe 7D, iar când vine vorba de locul unde merg copiii noştri zilnic, începând de cu toamnă şi până vara, când vine vorba de locul unde sunt educaţi şi primesc lumina învăţăturii, să fim nevoiţi să zugrăvim noi, contribuabilii, la fiecare început de an şcolar, să cumpărăm noi dulapuri, becuri, hârtie igienică, perdele, săpun, asta doar ca mizeriile de clădiri numite şcoli să poată să fi frecventate în mod decent.
Cât de stupizi putem fi să înghiţim alături de copiii noştri tone de fum chimic de fiecare dată când mama natură schimbă direcţia vântului la Azomureş!
Să ne înecăm în praful şi noxele auto pe care oraşul acesta nepregătit pentru infernul auto le emană.
Zău, mureşenii îşi merită soarta!...
Cât de stupizi putem fi să înghiţim alături de copiii noştri tone de fum chimic de fiecare dată când mama natură schimbă direcţia vântului la Azomureş!
Să ne înecăm în praful şi noxele auto pe care oraşul acesta nepregătit pentru infernul auto le emană.
Zău, mureşenii îşi merită soarta!...
