Dragi tîrgumureșeni! Voi, cei din fața TV-ului, vă e cald și bine, nu-i așa? Sofaua confortabilă, o bere, un vin, se scurge duminica sub ochii voștri îngroziți că iar vine luni. Sau voi, cei de la mall, sau din restaurante și cluburi, hai să uităm că tocmai trece încă un week-end! O mică amețeală, discuții, bârfe, facebookării, înjurat șefii, mestecat, tirat și somnic.
Hai să vorbim sincer, dragi concetățeni! Chiar nu vă mai înțeleg: pe de o parte dați vina pe micimea acestui târg, pe faptul că mai nimic nu se întâmplă în el. Că nu e oraș cu aptitudini și apetit pentru cultură. În realitate însă, lucrurile stau altfel! Realitatea vă contrazice. Singurul cinematograf rămas e muribund, teatrul național agonizează iar în seara aceasta la Filarmonică, la recitalul de pian al extraordinarului Horia Mihail, am fost jenat, da acesta e cuvântul cel mai potrivit, jenat de numărul mic de oameni veniți să-l asculte pe pianist interpretând partituri de Liszt.
Vreme de o oră și mai bine am ascultat și admirat un om talentat interpretând din opera unuia dintre marile nume ale muzicii clasice. Credeam că, sosit în ultima clipă, nu voi mai găsi bilete (prețul unui bilet, de-a dreptul simbolic, zece lei, taie și orice jalnic argument de ordin pecuniar). Am încasat fiecare scaun gol ca pe-o palmă, și v-o transmit cu amar mai departe: rușine!
Și dacă tot am ajuns aici, ar fi interesant de văzut cam cum își construiește mental un locuitor al Tîrgu-Mureșului imaginea, identitatea acestui oraș? Chiar nu avem nici o direcție, urmăm colectiv traseul casă-job-casă, casă-mall-casă? Nu aveți așteptări, nu vă doriți nimic, nu dați nimic, nu participați? Vă ajung cele două-trei iarmarocuri anuale oferite de administrație? Jobul și shopping-ul vă umplu în așa hal sufletele încât dau pe-afară de mulțumire?
Somn ușor!
Hai să vorbim sincer, dragi concetățeni! Chiar nu vă mai înțeleg: pe de o parte dați vina pe micimea acestui târg, pe faptul că mai nimic nu se întâmplă în el. Că nu e oraș cu aptitudini și apetit pentru cultură. În realitate însă, lucrurile stau altfel! Realitatea vă contrazice. Singurul cinematograf rămas e muribund, teatrul național agonizează iar în seara aceasta la Filarmonică, la recitalul de pian al extraordinarului Horia Mihail, am fost jenat, da acesta e cuvântul cel mai potrivit, jenat de numărul mic de oameni veniți să-l asculte pe pianist interpretând partituri de Liszt.
Vreme de o oră și mai bine am ascultat și admirat un om talentat interpretând din opera unuia dintre marile nume ale muzicii clasice. Credeam că, sosit în ultima clipă, nu voi mai găsi bilete (prețul unui bilet, de-a dreptul simbolic, zece lei, taie și orice jalnic argument de ordin pecuniar). Am încasat fiecare scaun gol ca pe-o palmă, și v-o transmit cu amar mai departe: rușine!
Și dacă tot am ajuns aici, ar fi interesant de văzut cam cum își construiește mental un locuitor al Tîrgu-Mureșului imaginea, identitatea acestui oraș? Chiar nu avem nici o direcție, urmăm colectiv traseul casă-job-casă, casă-mall-casă? Nu aveți așteptări, nu vă doriți nimic, nu dați nimic, nu participați? Vă ajung cele două-trei iarmarocuri anuale oferite de administrație? Jobul și shopping-ul vă umplu în așa hal sufletele încât dau pe-afară de mulțumire?
Somn ușor!
În Cluj concertul aniversar Bartok-Enescu s-a anulat; eu mi-am luat bilete cu o zi înainte de concert şi am văzut că se vânduseră foarte puţine...totuşi nu înţeleg de ce, pentru că la concertele Filarmonicii vin destul de mulţi...aşa şi cu Pianul Călător...mi-i greu să înţeleg de ce nu a fost public, dar ma bucur mult că a cântat pentru cei puţini care aţi fost acolo.Săptămâna viitoare aveţi la Mureş un festival studenţesc de jazz :)
Nu trebuie sa te simti jenat. Pe vremea cand concertele stagiunii erau vineri, ma simteam foarte bine aproape singur in balconul de la etajul doi - puteam renunta la pozitia teapana si in plus acustica parca e mai buna decat jos;)
Data viitoare, scrie si tu despre eveniment INAINTE de a se produce, eu nu stiam de concertul asta (stiu, suna a scuza, ma simt rusinat, dar ies destul de rar pana in centru, singurul loc unde apar afisele pentru genul asta de intamplari, iar in presa apar stiri tot post factum.)
"Chiar nu avem nici o direcție.."
Ca oras, nu avem. Cei mai multi nu se gandesc nici macar la propria identite, multumindu-se sa mimeze caraghios fotografiile de moda si sa-si insuseasca inconstient "valorile" emanate de otv, in timp ce comunitatea e doar agresata, neglijata si deloc agregata. In ultima vreme, m-am convins de un lucru: nu putem vorbi despre valori comunitare, civism si identitate comunitara in situatia in care indivizii nu si-a insusit/reamintit regulile de baza ale vietii civilizate in comun. Atata timp cat ne inghesuim la usa autobuzului, ne calcam in picioare la zahar, scuimpam pe jos, masacram spatiile verzi, ne agresam zilnic in trafic si ne scuturam chilotii in balconul vecinului, nu putem vorbi de o etapa noua. E ca si cum ai vrea sa citesti un roman inainte de a fi trecut prin abecedar.
Pe de alta parte, te-ai astepta sa existe o elita care sa transforme o simpla populatie intr-o comunitate cu identitate puternica. Nu avem asa ceva. "Elita" politca intretesuta cu cea economica are alte prioritati. Elita intelectuala/culturala pare resemnata si impartita in tabere etnice care se ignora politicos. Cine si cum poate creea o masa critica necesara unui simplu declic mental?