... să întâlnesc echipa de bob a României în Winterberg, Germania, şi să recunosc instantaneu proasta gestionare a imaginii noastre afară. Să văd un van Mercedes tractând o remorcă cu o prelată tricoloră, murdară, cu Times New Roman italic colat pe ea. Şi mă gândesc, chiar nu exista o firmă în Romania care să producă o carcasă de fibră de sticlă şi o alta care să coleze pe ea ceva de care să poţi fi mândru?
Putea sa fie si mai rau - gandeste-te la un Algerian (http://myfonts.us/0jUiGF) cu litere mari, sau chiar un Zapf Chancery (http://myfonts.us/oPibzHto) cu majuscule evident. Cand romanul de rand este lovit de inspiratie pentru a concepe un titlu mai acatarii, alege negresit una din cele doua variante. Eu cred ca n-am vazut popor mai insensibil la estetica fonturilor si afon la design tipografic in general, decat al nostru. Se vede asta si din numarul publicatiilor de-a lungul vremurilor care sa trateze domeniul (doar vreo cateva carti subtiri de de tot, si care se ocupa mai mult de istoria tipariturilor pe la noi), si din faptul ca nu stiu sa fii avut vreun dezigner de fonturi, desi la "lettering" eram bunicei dupa cum se poate vedea pe multe titluri de carti din anii '50 - '70.
... ca era sa uit: felicitari atat pentru corectarea discreta a barbarismului "bob team" care nu prea face parte din vocabularul sportiv englez, cat si pentru inspiratul dezign "after"
Ai atins un punct sensibil, Mircea: rezultatul lipsei de interes în ceea ce privește fonturile și impactul acestora asupra societății românești îl vedem zilnic. De la firmele magazinelor la ziare, de la ambalaje la cărți, un haos total ne înconjoară, completat de dominația fonturilor facile (brushed, comic sans, times new, arial). Nu militez pentru dictatura fonturilor clasice, pentru uniformizare, ci dimpotrivă, pentru varietate, dar pentru o varietate inteligentă, bogată.