Asta ar trebui să fie o poză, dar nu aveam camera foto la mine: supermarket (din acela, de proximitate, măricel, respectabil, dar cu proximitatea apatică), are o vitrină cu produse la promoţie la intrare. Vitrina e de fapt un stand măricel, cam cât o cameră de 8 pe 4 metri, cu mochetă verde pe jos. Şi, aici intervine ludicul: din lipsă de promoţii, de creativitate, de idei, de ce o mai fi, standul e populat cu doar 5-6 produse: un ghiozdan, două-trei caiete şi câteva pixuri, toate aşezate pe mocheta verde, distanţate; probabil decoratorul a simţit cât de jenantă e toată treaba şi a aliniat echidistant câte un pix, un caiet, şi totul pute de la o poşta, vizualiceşte vorbind, a treabă încropită, pentru că era ordin de la comenduire că trebuia făcută. Dacă mă nimeresc cu camera pe acolo fac o poză, că e prea suprarealist totul.
Tot din ciclul "super/hiper/marketurile - un univers magic', de citit broşura cu vinuri a unui brand de supermarketuri, descrierile ataşate câte unei mărci de vin sunt mirobolante (clişee, poezie, sirop). Cineva, un copywriter frustrat, şi-a dat drumul: găseşti totul acolo, de la "concert de gusturi", "buchet", "fructe pârguite", "simfonie a aromelor"...
Tot din ciclul "super/hiper/marketurile - un univers magic', de citit broşura cu vinuri a unui brand de supermarketuri, descrierile ataşate câte unei mărci de vin sunt mirobolante (clişee, poezie, sirop). Cineva, un copywriter frustrat, şi-a dat drumul: găseşti totul acolo, de la "concert de gusturi", "buchet", "fructe pârguite", "simfonie a aromelor"...
Din aceeași categorie e și ”Sărbătoarea Recoltei” - cred că nu mai e nevoie să spun numele hipermarketului: trei lădițe cu ardei, struguri fără gust, lipsa totală de însuflețire a vânzătorilor.
Tânjesc să [re]văd acei țărani care-și vând marfa lucrată de mâna lor, marfă care are întotdeauna miros, culoare și mai ales gust; niciodată marfa aceea nu se vinde fără suflet!:)