Cum? Nu-l cunoaşteţi? Pe bune? Îl vedeţi zilnic, vă ciocniţi cotidian, vă intersectaţi zi de zi. E şoferul român, isterizat că ai îndrăznit să apari şi tu pe şosea. Este el, vituperând, clamând, zbierând, cu invectivele pe buze, trăgând nevricos de maneta fazei lungi. Cel care, odată dislocat ca un dop de şampanie din ambuteiaj, face zig-zag-uri nervoase accelerând, schimbă benzile cu suta la oră, o manifestare defulatoare a nervilor încinşi. Eu îl întâlnesc în fiecare zi, se pare că e din ce în ce mai nevrozat, criza, nevasta, middle-age, rata la bancă, toate acum vin şi mai acut şi îi întunecă minţile. Vă rog, trimiteţi şoferul român la o cură de socializare, undeva în Norvegia, printre reni!
Îl ştiţi
No TrackBacks
TrackBack URL: http://www.epix.ro/cgi-bin/jurnal/mt-tb.cgi/238
Un mic detaliu: cu mâna apasă claxonul, nu o ține așa de relaxat.
Știu un caz în care un român care aștepta să-i fie aprobată cetățenia în Austria(era acolo), a claxonat în trafic; consecințe: a fost expulzat înapoi în România, cererea de cetățenie respinsă și a primit interdicție să mai intre în Austria.
Cred că șoferul român e foarte enervat pentru că poliția are prea mici tangențe cu cei ce enervează; cine enervează adesea are și atitudine de mitocan. Mitocănie, mitocănie mitocănie.