Brandul de ţară

| No Comments | No TrackBacks
Aş începe prin a spune că în urmă cu câteva săptămâni am fost la o conferinţă organizată la Cluj de revista OfCorso cu tema Brandingul de oraş - Cluj, evenimentul avându-i ca moderatori pe Aneta Bogdan (Brandient) şi Cătălin Ştefănescu (Garantat 100%). Tematica mă interesa, pur şi simplu, aşa că am decis că un drum la Cluj merită făcut. Am fost un simplu participant, lipit de scaun şi, cu Moleskine-ul în mână, am absorbit informaţie şi am privit vreme de 2 ore cum se contrazic clujenii pe tema identităţii urbei lor. Concluzia o ştiam de multă vreme, anume că brandingul de locaţie (oraş, regiune, ţară) este un rezultatul unui proces extrem de dificil, plin de sincope, grevat de polemici, de partide încinse între birocraţi, tehnocraţi şi creativi, între administraţii şi societatea civilă, etc. Am văzut asta în ochii Anetei Bogdan, care a refuzat cu obstinaţie să ofere clujenilor indicii privind căile concrete de a bifa aceşti paşi, (nu vreau să intru în mici ramificaţii şi deducţii, dar am bănuielile mele că cei de la Brandient sunt destul de scârbiţi de ce se întâmplă momentan în Romania, de altfel un punct de vedere public, şi oricum, în faza de dezbatere, erau inutile detaliile tehnice).
Culmea e că, în ciuda tuturor piedicilor, brandurile care ajung la liman, în ochii şi conştiinţa publicului, supravieţuiesc bine mersi, îşi trăiesc viaţa cu controverse şi aversiuni, dar ne reprezintă, ne îmbogăţesc, ne fac mândri şi conştienţi de identitatea închegată.
În acest sens, e bine că brandul de ţară Romania a ajuns în conştiinţa publicului larg. Execuţia lasă mult de dorit şi deh, trebuie să îmbogăţesc şi eu corul cârtitorilor. Până şi în obscurul meu birou mureşean, lucrurile din punctul de vedere graficii sunt clare: se putea mult mai bine şi e jenant că s-a recurs la grafică stock pentru frunza aceea amărâtă, nu mai vorbesc de ansamblu. Făcând o paranteză mai largă, fenomenul grafică stock (pentru necunoscători, desen cumpărat de pe situri cu mii de imagini, fără exclusivitate) este unul care ar trebui să îngrijoreze comunitatea designerilor de peste tot: ştiu că există o goană incredibilă după facil şi ieftin, după rapid şi convenabil. Dar nimeni nu observă că asta înseamnă de fapt serializare şi extincţia originalităţii? Că suntem fiinţe care ne DISTINGEM şi până la măduva oaselor suntem făcuţi ca să fim unici, diverşi, şi că tocmai asta, apoi, ne permite să ne înfiorăm şi să ne entuziasmăm când descoperim, dincolo de unicitate, punctele comune? Problema graficii logo-ului e cu atît mai gravă cu cât ne dăm seama că vorbim de IDENTITATE - adică ceea ce te face unic, te identifică. Ori tocmai în acest punct, noi dăm o palmă unicităţii? Nu pot să cred că această ţară nu poate genera câteva caracteristici care odată sudate într-un logo, acesta să fie original. Dacă nu e aşa, atunci toţi designerii de identitate din lumea aceasta au o mare problemă, pentru că vor vinde vânt, şi ar trebui să cedeze locul integratorilor de brand, cu arta lor de a face o frunză mai frunză decât altele: mai verde, mai tremurată în vânt, mai apoasă, mai rugoasă...

Celor care minimalizează importanţa aspectului logotipului România le spun: este şi asta un aspect care "doare" comunitatea designerilor de brand români - faptul că societatea e calată pe tendinţa "hai că merge si aşa, să vedem cum facem treaba să meargă"! Ori, credeţi-ne, ştim că se poate mult mai bine din start, ştim cum se fac lucrurile bine in integrum. Şi cu un start bun, toate merg bine ulterior. O demonstrează şi o vor demonstra şi mai departe firme cum sunt Brandient, Grapefruit şi multe altele.

PS: Dincolo de aspectul grafic, am bunăcredinţă şi accept că e bine că se face ceva. Acest ceva deschide şi calea spre educarea publicului în ale brandului, în înţelegerea acestei arte. Sloganul nu mi se pare rău. Îmi place ideea de alăturare între Carpaţi şi grădină. E altceva... Ca ardelean, îmi plac atât explorările, cât şi Carpaţii şi grădinile, sic! Cârcotaşii spun că nu are relevanţă să te legi de un reper geografic, că suna la fel ca "a explora munţii Mirzunt". Şi întreb atunci, ce ar avea relevanţă, să spui "explorează grădina din colţul Europei"? Dacă tot se adresează unui turist cu discernământ (îmi place de exemplu că nu momim Europa cu litoralul), acesta este unul care ştie să deschidă un atlas înainte de booking. Vreau ca la noi să vină cei dornici să guste brânza în scoarţă de brad (am gustat ieri şi e delicioasă), să intre în biserica de lemn să vadă cât de profundă e şi modestia versus măreţia goticului vestic (atenţie Catedrala Neamului), să facă baie la Sovata şi să cumpere ceramică de Corund. Nu-mi doresc autocare de triplete flămânde, puse pe vizitat mall-uri şi Dracula Park-uri.

No TrackBacks

TrackBack URL: http://www.epix.ro/cgi-bin/jurnal/mt-tb.cgi/217

Leave a comment