Acum 8 ani, citind în Evenimentul Zilei de bujorii de stepă de la Zau de Câmpie, m-am uitat pe hartă să văd la ce distanţă se află rezervaţia şi, fiind chiar înainte de 1 mai, dată la care bujorii erau în plină floare, am încălecat a doua zi dis-de-dimineaţă pe ţoaglă şi am pedalat până acolo. L-am întâlnit acolo pe Marcu Sâncrăian, omul care a salvat rezervaţia de la extincţie, promiţând savantului Alexandru Borza (botanist, fondator al Grădinii Botanice din Cluj) că va avea grijă de ea. Lucru pe care l-a făcut cu excelenţă şi seriozitate. Nu ştiu cum mai este el, dacă mai este, eu când l-am întâlnit în 2002 era un om fain, bătrân cu plete albe, cu care am stat cu plăcere de vorbă mai mult de o oră. Un video scurt filmat cu sfială de mine se află pe flickr aici iar o istorie mai detaliată în arhiva online a săptămânalului Punctul, aici.
Dacă găsiţi ceva timp merită în aceste zile (bujorii înfloresc doar în acest interval de sfârşit de aprilie, început de mai) să trageţi o fugă la Zau de Câmpie!
Leave a comment