În ceea ce mă priveşte, ştiu foarte bine când mă voi declara finalmente fericit profesional, cu menţiunea că ştiu foarte bine încă de pe acum că fericirea, fie ea şi profesională, e o stare glisantă, durabilă, o succesiune - e călătoria în sine şi nu destinaţia.
Aşadar fericit voi fi atunci când becul roşu care se aprinde de fiecare dată când las la o parte creionul comercial şi îl iau pe cel creativ, fară finalitate mercantilă, când acel bec se va defecta, se va arde, va înceta să funcţioneze. Momentan, în parte din cauza crizei, în parte din cauza obişnuinţei, de câte ori încerc să mă decuplez de la proiectele ardente care susţin economic Epix şi încerc să mă dedic proiectelor de suflet, se aprinde un bec roşu intermitent care îmi aduce aminte că firma are nevoie de capital, are facturi de achitat, are clienţi care aşteaptă... iar asta mă face profund nefericit - profesional vorbind.
Oricum, vă voi anunţa când am intrat în etapa fericirii. Staţi pe aproape...
Aşadar fericit voi fi atunci când becul roşu care se aprinde de fiecare dată când las la o parte creionul comercial şi îl iau pe cel creativ, fară finalitate mercantilă, când acel bec se va defecta, se va arde, va înceta să funcţioneze. Momentan, în parte din cauza crizei, în parte din cauza obişnuinţei, de câte ori încerc să mă decuplez de la proiectele ardente care susţin economic Epix şi încerc să mă dedic proiectelor de suflet, se aprinde un bec roşu intermitent care îmi aduce aminte că firma are nevoie de capital, are facturi de achitat, are clienţi care aşteaptă... iar asta mă face profund nefericit - profesional vorbind.
Oricum, vă voi anunţa când am intrat în etapa fericirii. Staţi pe aproape...
Foarte mult îmi place expresia asta:”fericirea[...] e călătoria în sine și nu destinația”.