Ştiţi despre ce scriu, nu? Chestia aceea în care mai multe minţi şi suflete se adună, au idei şi păreri comune şi luptă solidar pentru ele.
Un exemplu extraordinar este dat într-un video la 99% Conference de către Robert Hammond, un newyorkez (oamenilor ăstora metropola aceea le-a insuflat de-a lungul generaţiilor un spirit al comunităţii aparte, admirabil). Omul nostru trăieşte în vecinătatea High Line, o fostă cale ferată suspendată din New York care ajunge să fie dezafectată iar spaţiul ocupat de ea să fie vânat cu fervoare de către dezvoltatorii imobiliari (ştiţi, oamenii aceia promotori ai progresului, al căror singur ţel e să betoneze cât mai mult, cât mai înalt şi cât mai... profitabil). Ei bine, omul nostru se întovărăşeşte cu un alt vecin, Joshua Davis (designer renumit printre altele) şi îşi face un ţel din a salva structura şi din a-i da un scop cât mai apropiat de necesităţile comunităţii. Şi pentru asta va lupta cu rechinii imobiliari, cu avocaţii lor, cu bogătanii din zonă, cu Rudi (cum care Rudi, Giuliani, care a devenit oponentul cel mai feroce al proiectului, oare de ce?) cu toată lumea şi cu toate prejudecăţile. Utopia propusă de ei se transformă încet încet în realitate şi merită să urmăriţi întreaga prezentare pentru a vedea ce înseamă colaborarea, ce înseamnă să ai un proiect pentru care să lupţi şi pe care să-l duci la capăt împotriva tuturor piedicilor, şi în final ce înseamă ca un oraş să ştie să se transforme privind atât spre trecut cât şi spre viitor.
High Line este acum un proiect extrem de mediatizat, o reuşită arhitecturală şi un exemplu de proiect care implică o comunitate, se lasă modelat de ea, nu invers.
Video aici
După ce vedeţi video-ul, există şi site
Şi un blog
Şi un pool pe Flickr
Un exemplu extraordinar este dat într-un video la 99% Conference de către Robert Hammond, un newyorkez (oamenilor ăstora metropola aceea le-a insuflat de-a lungul generaţiilor un spirit al comunităţii aparte, admirabil). Omul nostru trăieşte în vecinătatea High Line, o fostă cale ferată suspendată din New York care ajunge să fie dezafectată iar spaţiul ocupat de ea să fie vânat cu fervoare de către dezvoltatorii imobiliari (ştiţi, oamenii aceia promotori ai progresului, al căror singur ţel e să betoneze cât mai mult, cât mai înalt şi cât mai... profitabil). Ei bine, omul nostru se întovărăşeşte cu un alt vecin, Joshua Davis (designer renumit printre altele) şi îşi face un ţel din a salva structura şi din a-i da un scop cât mai apropiat de necesităţile comunităţii. Şi pentru asta va lupta cu rechinii imobiliari, cu avocaţii lor, cu bogătanii din zonă, cu Rudi (cum care Rudi, Giuliani, care a devenit oponentul cel mai feroce al proiectului, oare de ce?) cu toată lumea şi cu toate prejudecăţile. Utopia propusă de ei se transformă încet încet în realitate şi merită să urmăriţi întreaga prezentare pentru a vedea ce înseamă colaborarea, ce înseamnă să ai un proiect pentru care să lupţi şi pe care să-l duci la capăt împotriva tuturor piedicilor, şi în final ce înseamă ca un oraş să ştie să se transforme privind atât spre trecut cât şi spre viitor.
High Line este acum un proiect extrem de mediatizat, o reuşită arhitecturală şi un exemplu de proiect care implică o comunitate, se lasă modelat de ea, nu invers.
Video aici
După ce vedeţi video-ul, există şi site
Şi un blog
Şi un pool pe Flickr
Leave a comment