Simţeam de mult nevoia să-i întorc o caldă îmbrăţişare oraşului în care m-am născut. Trebuia să-i mulţumesc pe undeva că am crescut împreună, ne-am transformat împreună, că am trecut prin bune şi rele laolaltă. Să-i pomenesc că dacă toamna dau de ceaţă în Centru, urc cu copilul meu la Platou unde e soare şi cald. Că dacă mi-e dor de zăpadă iarna, când în Tudor nu e pic de nea, urc în Cornişa şi totul e învăluit în albă promoroacă. Că dacă mi-e cald mă arunc până la Sângeorgiu, că dacă vreau verde mă duc la Pădure. Mai vreau să-i reproşez că prea a permis maşinilor să-l încalece şi prea i-a uitat pe biciclişti. Că e prea zgomotos, agitat de nevrozele celui care îl populează. Mai vreau să-i transmit că parcă prea ascunde Mureşul, o apă aşa de frumoasă şi de mare, de parcă s-ar ruşina cu ea. Că are o Gară urâtă şi o Piaţă a Gării sinistră. Că nu empatizez deloc cu Statuia Ostaşului Necunoscut din inima oraşului. Am multe să-i spun oraşului meu, dar în primul rând că îl iubesc! Şi pentru asta am creat alături de colegii mei de la Epix un site, în mare parte un blog, numit chiar aşa, "Te iubesc TGMS"*. Vă invit să-l vizitaţi şi, aviz mai ales mureşenilor, să-l faceţi să crească prin ceea ce aveţi şi voi de spus!
* - pentru cei care ar simţi nevoia să critice prescurtarea, o scurtă explicaţie: am folosit-o din motive de branding, pentru a avea un logo cât mai compact. Pe de altă parte, e o trimitere subversivă spre generaţia SMS, dar şi o personalizare prin delimitare de clasicul MS.
Leave a comment