Inevitabil, drumurile mele duc din când în când în vechea cetate a
Sighişoarei. E ca o fecioară bătrână cu poalele suflecate, murdară de
prea mult fum şi prea mult glod. Nici urmă de bine-ai venit, nici vorbă
de prieteneşte stat la taclale, îi cad cărămizile ca dinţii unei
cotoroanţe, i se scorojesc zidurile ca fardul scurs al unei prostituate
din Belleville. Doar liceul Haltrich mai tronează aseptic şi zgribulit
în deal, protejat de temperaturile de altitudine care n-au permis
zăpezii să se fleoşcăie şi viruşilor nepăsării să atace. Britanici
amuzaţi dar vădit dezamăgiţi bântuie în familioane străduţele noroioase
şi reci. Câteva jalnice tarabe nici măcar nu mai fac efortul să-i
atragă. E prea rece, e prea murdar, e prea medieval, fără surle şi
fanioane, măcar de contrast. Mă afund într-una din pizzeriile de la
poala fecioarei...
Leave a comment