Fischland

Acum un an parcurgeam lin (am vrut iniţial să scriu bântuiam, dar bântuiala o văd ca pe o parcurgere agitată şi haotică) malul nord-estic al Germaniei, adică malul baltic. Plaja lungă, nesfârşită, gri, pleoscăitul repetitiv al mării, primăvara nordică, aspră dar onestă ca scoarţa unui copac de la care ştii la ce să te aştepţi. Vântul, la fel, şfichiuia faţa mea de ardelean obişnuit cu protecţia dealului, dar o făcea cu aer sărat şi direct, de parcă îmi spunea: na, willkommen zu Ostsee! Graal-Müritz şi undeva mai la nord Gromitz, ambele fonetic aspre ca malul şi ca locul. Seeblick, adica blickul asupra mării, în care parca blick-ul nici nu mai are nevoie de traducere, aruncătura de ochi. Acoperişuri de stuf, un foc pe plajă, un film lent, al dracului de mult calm şi ordine, ah...