Îmi doresc să am dimineţi frumoase! Dimineaţa frumoasă este dimineaţa de mai, iunie, la răsăritul soarelui, cu aburi moi pe verdele de afară. O dimineaţă frumoasă e udată de rouă, are multă vegetaţie pictată de soare, îţi face pielea de găină şi mintea de cocoş căci te gândeşti încă adormit cum să fecundezi ziua. O dimineaţă frumoasă se desfăşoară ideal lângă o grădină care are rolul de a capta ca un vas diafan frumuseţea dimineţii pentru a o revărsa apoi spre tine, cu reflexii, sclipiri, arome şi profunzimi vegetale.
Plecat de acasă am mereu curiozitatea de a sonda vizual dimineţile, peisajul nou atrăgându-mă oricât de sordid, pietros, rigid sau molatec ar fi. În Germania, trezit primul, priveam fascinat prin termopan cum arabul de peste stradă îşi aranja în fiecare dimineaţă fructele - şi erau o mulţime, viu colorate, apetisante, tari şi înnrourate. Era un ritual al acelui posesor de mic magazin pe care ajunsesem să-l aştept în fiecare zi ca pe un semn că lucrurile merg bine şi că ritualuri ale muncii, benefice, există peste tot, iar asta mă liniştea.
În Londra priveam de la fereastra hotelului cum o pisică albă cu zgarda roşie îşi făcea toaleta de dimineaţă la o fereastră de peste stradă. Eram sigur că vorbeşte engleza şi că aşteaptă ca adulţii să-şi bea cafeaua cu BBC pe fundal la TV. La Ernei mergeam la capătul parcelei de pămînt, acolo unde soarele de după dealurile erneiene deja evapora roua şi veneam înapoi spre casă, înaintând odată cu Helios în lupta devoratoare cu umbra dealului. Udam cu furtunul ceapa, răsadurile, şi simţeam în asta o bucurie aşezată, de parcă-mi udam propriile rădăcini.
Acum, în Cluj, priveam cum soarele îmi trimite un salut spart în cele 21 de ferestre anoste ale clădirii de vizavi.
