Există pe lumea asta oameni cărora o mică ceartă de dimineaţă le ţine loc, convenabil, de cafea. Aşa cum amuşin eu cafeaua dimineaţa, aşa amuşină ei, scrutând pe fereastră, posibile scântei ca să le sară ţandăra. Şi au o grămadă de ţăndări gata să sară... Aşa cum aleg eu indecis cafeaua, Tchibo nu, Lavazza da, Jacobs nu, Douwe Egberts da, aşa îşi aleg şi ei tema zilei. Azi tema vecinei de stradă de la firmă a fost "mormanul de zăpadă"! Vin eu fericit la lucru şi, după un timp, îmi spun să dau zăpada de pe trotuar la o parte. În mod logic, zăpada de pe trotuar se înlătură împingând-o cu entuziasm la bordură, unde se formează nişte mormane îmbietoare pentru copiii năzdrăvani. Ei bine, termin eu de format mormane după care apare, în ştrampi şi cu basmaua pe cap (femei ne-musulmane, să nu vă prind cu basma pe cap, vă urâţeşte!) Vecina! După ce mă studiază tăcut 2-3 minute, îmi plasează veninul: "-Da' bine vecine, aşa se face? Păi vine copilul şi se va băga în zăpada asta, de ce nu o aruncaţi în stradă?" Mă uit la ea, ea se uita la mine. Ea pirpirie şi mică, eu slab dar înalt. Mă uit la ea, se uită la mine, două creaturi din universuri paralele: aşa o bunică n-aş fi putut avea! Bunica mea ar fi râs dacă mă aruncam, copil, în troiene. Neavând chef să-i fac plăcerea şi să mă hărţuiesc cu ea, i-am aruncat zăpada în stradă, adio mormane! Bun venit în ziua balcanică, cu dinţi scrâşniţi şi blesteme arhaice, cu pulovere maronii şi ştrampi gri, combinate cu basmale! 
te-a nervozat rau baba, hmmm? :)))