M-am născut, se pare, într-o noapte în care se ridică baierele văzduhului şi lumea celor vii se întretaie cu lumea celor ne-vii. O noapte cu poveşti despre lupi, vrăjitoare şi moroi. Cu fecioare care trebuie ocrotite, animale care vorbesc şi usturoi păzitor. Cu tradiţii pre-creştine care au migrat inerent sub tutela spiritului creştin. În noaptea aceea se spune că începe iarna. Într-o asemenea întretăiere am apărut şi eu, şi am fost numit Mircea, din slavonul mir, adică pace. Pe cine am să împac, rămâne de văzut! Deocamdată încerc să împac doar neliniştile cu liniştea.
