ATAVÍSM n. Apariţie la unele vietăţi a unor caractere neobişnuite pe care le-a posedat un strămoş îndepărtat. (DEX)
A revenit! Marea masă de adolescenţi amorfi a reluat, cu sadică şi injectată plăcere, sezonul pocnitorilor! Le aud din cameră, pe măsură ce se apropie ziua Z, ora H. Este vorba de acel gen de manifestare de cârd inepuizabilă, de neoprit, scoasă în afara legilor logicii, căreia nu are nici un sens să i te opui aşa cum n-are sens să încerci să opreşti un cârd de şoricei dând năvală în hambar. Vei prinde, poate, unul, vor scăpa trei sute şi-ţi vor roade tot grâul!
De unde până unde obiceiul de a puncta decibelic asemenea bairamuri colective, nu ştiu, voi căuta pe Net. Până atunci, trăiască Republica (mai e Populară?)China, care a ales să îmbrace planeta, să o încalţe, să o distreze şi de ce nu, să o şi surzească!
