Serile de novembre sunt uneori verzi, vîscoase şi vitale aşa cum e uleiul de măsline, ţine-l-ar Domnul! Nu cel ultra-rafinat şi amestecat cu mirodenii, nu cel storcit din resturi, ci acela cu nume de soare. Acela care păstrează în el şi îţi transmite mirosul rascopt al ierbii de pe dealuri, al parcă-acasă-ului, al ochilor strălucind. După-amiezele de novembre, cu soarele dus, cu tâmple fierbinţi, cu viaţa pulsând melancolic, cu tine parcă băiat şi uleiul de măsline parcă deal ierbos, sunt de picurat pe suflet. Ieşit în lumina amurgului, parcă timpul a început să şchiopăteze holbându-se la mine.
leit Ionel Teodoreanu, metafore cu duiumul si acelasi stil, hmm
exact, are drepatet medi, ai citit de curand Lorelei? Dar tre' sa recunosc esti bun, fara hmm