Joi, ploaie, intersecţie, semafor, privind în gol aşteptând verde, totul în jur gri, o maşină gri trece slienţios prin faţa mea iar pasagerul din dreapta agită în mână o paletă chinezească de ping-pong, cu cauciucul roşu. Paleta aceea m-a scos cu un plescăit din starea aceea de je m'en fiche!
Apropo de asta, de stări contrastante, mi-aduc aminte de vremea când pompier recrut fiind, aliniaţi dimineaţa la raport, cu coatele tremurând de emoţie şi frig, în contrast cu fantastica rigoare cazonă mintea mea privea undeva la mărul din curtea companiei şi mă abţineam cu greu să nu izbucnesc în râs, stârnit tocmai de faptul că nişte suflete şi creiere de altfel alcătuite identic cu mine, cu două membre inferioare şi doi ochi, urechi, coşuri şi păr pe piept, pot urla şi mă pot comanda ca pe un robot...
