Consumatorul anti-consumerist

Vorbind de necesităţi, vreau un telefon mobil care să aibă timp de vorbire/stand-by cât mai lung. Atât şi nimic mai mult. No briz-briz. Vreau o cameră digitală cu lentile cât mai bune, cât mai luminoase. Atât şi nimic mai mult. No strings attached. Visez la o maşină cu motor bun, spaţioasă şi nervoasă. Doar atât. No secondary thoughts. Mi-aş dori haine simple, răcoroase/călduroase, pantofi comozi. Punct. No attachments. În fapt, mă trezesc în lumea telefoanelor mobile cu lentile şi organizer, a autoturismelor cu masaj lombar încorporat în scaune, a hainelor strâmte şi pantofilor cool. A muştarului cu boabe de ghimbir, a lentilelor de contact verzi, a scannerului fax-copier-phone-printer-cooler-manager-cutter-f...-scheisse-everything. Într-o lume în care a fi contra e cool, a fi pro e klumea, a nu fi e ideal. O lume în care logoreea se numeşte content şi se vinde la kilogram. În care individul se numeşte client sau user şi indivizii target. În care tehnologia care ar trebui să fie comodă dar invizibilă şi de fapt e complexă şi se laudă până la greaţă. Aşa că de fapt nu-mi doresc chiar nimic şi, aşa cum nu demult am aflat, mai simt la fel şi alţii, nu-i aşa, R.?

13 Septembrie - Intre timp, dau si de un sondaj referitor la telefoanele mobile si functiile dorite de catre consumatori. Si de optiunile lui Jason Kottke referitoare la telefoane mobile