Some amazing pics, the best Nature photos of 2012 at Big Picture.
Lateral bought for each team member, as a Christmas gift, a Fitbit Zip. Wonderful little devices, got them yesterday at Lateral's Christmas Party in Cluj and I've already started to compete with some of the colleagues. Tibi, this is for you: 4490 steps today and counting! I have my eyes on the Dashboard, I check it every hour.
About Fitbit Zip:
ZIP™ WIRELESS ACTIVITY TRACKER
Get a kick out of fitness with this little device. It tracks your steps, distance, and calories burned - and syncs those stats to your computer and select smartphones. In doing so, it celebrates how much more you do each day. Zip™ encourages you to set goals, challenge friends, and go farther - one step at time. That's how you turn everyday life into a social, achievable, awesome path to fitness.
Wonderful panorama with Mount Everest, zoom in and you will see the climbers, zoom more and see the last basecamp before the summit. Impressive!
În timp ce în țară politicienii se bălăcăresc, The Guardian publică un top 10 destinații de sport și outdoor în Europa, iar România, cu Piatra Craiului, e printre ele.
Destinația verii pentru noi va fi anul acesta Muntenegru, mai exact Golful Kotor. Pentru românii amatori de concedii la Marea Adriatică Crna Gora este o opțiune atractivă - situată nu foarte departe, cu un litoral spectaculos și un teritoriu continental așijderea (canionul Tara, al doilea ca mărime din lume!). M-am decis așadar să documentez această călătorie, să aduc din concediu informații proaspete, fotografii, recomandări, parte din ele pe acest blog, parte într-un mic ebook/pdf redactat ulterior, menit să-i ajute pe alții să ia decizii legate de acest minunat colț din Balcani.
Plecăm cu mașinile pe 24 august, din Tîrgu-Mureș, și intenționăm să ieșim din țară pe la vama Moravița.
Cei mai multi prieteni au observat că la ora actuală activitatea mea ca designer se desfășoară în cadrul companiei Lateral. Mă simt dator să-i anunț și pe cei interesați de orice colaborare pe partea de design că deocamdată încetez orice activitate legată de piața românească. Este o decizie legată de faptul că Lateral îmi oferă platforma necesară pentru a pune în valoare potențialul meu creativ pe o piață globală. Este o oportunitate de nerefuzat. În plus, am întâlnit în cadrul Lateral o echipă de oameni (coderi și designeri) minunați, lucru care mă face și mai mândru să particip la efortul comun de a crește o companie cu greutate. Țelul pe care ni l-am propus este de a face din Lateral the best place to work at în regiune pentru designerii sau programatorii care vor să-și valorifice cu adevărat potențialul creativ. Nu doar un simplu loc de muncă dar și un mod de a-ți trăi viața lăsând urme semnificative. Un mod de valoriza optim ceea ce creezi și construiești ca individ, dar ca parte importantă a unei echipe.
Day one
Running again, early in the morning
the untroubled landscape, soundscape
and light
and trees
and birds
fresh air
and the red path
and you running next to me
It feels soo good!
Recent, cineva a luat un cuțit și mi l-a sucit drept în inimă... Este uimitor, prietenii mei dragi, să pot să vă spun că de fapt, după această cronică nevolnică de ziar, am o veste bună: mai am inimă iar durerea care a urcat de la ea la creier mi-a luminat cumva, miraculos, ochii. Se întâmplă asta, sunt convins, pentru că El, acolo Sus și drag, mi-a luat inima în mâinile-I luminoase și mi-a reamintit ce înseamnă bunătatea și iertarea!
Recent am putut afla de câtă ceață ne putem înconjura sufletele, dar mai ales că ceața o generăm chiar noi, un abur gros, fără de speranță, care ascunde multe. Am mai aflat cât de departe poți fi de un alt suflet de om, deși îl privești în aceeași clipită în oglinda-i, în ochi.
Un om bun nu poate face rău altui suflet decât dacă e rătăcit sufletește. În rătăcirea-i, nu se mai vede decât pe sine, cu nevoile lui. Efemere... Înșelătoare... Clipe de satisfacție care vor costa ani de întrebări...
De aceea, Doamne, te rog mult, arată-i acelui om ce înseamnă bunătatea și nevoia de dumnezeire! Eu unul recunosc că sunt nevolnic, mă smeresc și între_zăresc_ acum în sufletele altora. E atâta nevoie, imediată și permanentă, de bunătate!
Se încheie imediat un alt an şi vreau să le mulţumesc prietenilor care au fost alături de mine, cu care am colaborat, comunicat, călătorit!
Nu ştiu ce fel de an a fost 2011 pentru voi. Nu-mi plac prea tare rezumatele de final de an! Şi totuşi, anii agitaţi, aşa cum a fost cel care îşi varsă ultimele fire de nisip în aceste zile, merită puţină atenţie. Pentru mine este anul în care Mircică a început şcoala, şi ceea ce-mi doresc este ca şcoala să se schimbe înainte să apuce să-l schimbe pe Mircică. Este anul în care am primit un iPad 2, am desenat o primă aplicaţie iOS şi trec pe iMac, prin gestul generos al lui Ciprian. Sper ca tot mai mulţi români să aibă această oportunitate, nu de alta, dar le va schimba radical modul în care se informează, interacţionează, se educă şi crează!
2011 a mai însemnat o colaborare consistentă cu Decât o Revistă, adică un alt fel de a face jurnalism, o premieră într-un peisaj media sufocat de mediocritate. Dacă nu mă credeţi, cumpăraţi revista (o găsiţi la magazinele Inmedio, la Cărtureşti, sau direct pe shopul Decât o Revistă). Iar dacă vă place, o puteţi susţine cu un abonament pe 2012, cred că va fi una din cele mai deştepte investiţii pe anul care vine.
În 2011 am ilustrat şi tehnoredactat o carte cu aventurile iepurelui Audedestuldebine, scrisă de Alina Nelega şi lansată acum, în decembrie. Este, sper, doar prima carte dintr-o frumoasă serie sub brandul Fabrica de Poveşti. De altfel, am încercat din răsputeri să cresc ponderea proiectelor de ilustraţie în munca mea - lucru care cred că se reflectă şi în situl meu, mirceadragoi.com, portfolio lansat în acest an.
2011 a mai însemnat o vacanţă de vară pe insula Thassos, un micro-paradis terestru, înconjurat de apele calde şi de turcoaz ale Egeei. Un loc în care mi-aş muta, zău, biroul, dacă atâtea sute de fire de păianjen nu m-ar ţintui de dealurile Transilvaniei.
Am asistat în 2011 la frumoasa evoluţie a unei firme de care cu siguranţă veţi auzi, adică Lateral - Design & Tehnologie. Ciprian o conduce cu siguranţă spre faimă şi mă bucur să fac parte din echipa care lucrează la asta, pe lângă faptul că mă bucur să văd că se fac afaceri de real succes, cu ţintă globală, pornind de pe plan local, angajând creiere din Transilvania. Nu m-am îndoit niciodată de capacitatea românilor de a munci din răsputeri, dar am pus mereu în faţă îndoiala că o pot face cu succes pe plan local, ocolind birocraţia şi piedicile Statului român.
Desigur, 2011 aduce şi dezamăgiri. Printre ele, şi aceea că trăiesc într-un oraş deconectat de la nevoile (şi, eventual, aspiraţiile) locuitorilor săi. Târgu-Mureş (da, sunt convins că nu e un caz singular) nu are momentan ambiţiile unei citadele de an 2011. Nu e tractat de nici un proiect generator de locuri de muncă, de cultură, de interacţiune socială. Un oraş sufocat de noxele unui combinat chimic pus pe profit cu orice preţ. Un oraş tranchilizat, deşi e locuit de atâţia oameni minunaţi. Desigur, îmi asum o parte, a 120.000 parte (sau câte suflete or fi) din vină. Aş vrea să mă contraziceţi, dar cred că nu aveţi argumente.
O altă dezamăgire? Şcoala. Un mastodont cu picioare de lut, care toacă mărunt ce a mai rămas intact din personalitatea creativă a copiilor. Cu siguranţă, nu este o şcoală care clădeşte un viitor, ci una care se hrăneşte cu defectele prezentului.
Ar mai fi multe de scris, dar prefer ca fiecare din noi, acum, la final de an, să îşi tragă propriile concluzii generatoare de optimism pentru viitor. Vă doresc un an cât mai bun, prieteni!
Nu ştiu ce fel de an a fost 2011 pentru voi. Nu-mi plac prea tare rezumatele de final de an! Şi totuşi, anii agitaţi, aşa cum a fost cel care îşi varsă ultimele fire de nisip în aceste zile, merită puţină atenţie. Pentru mine este anul în care Mircică a început şcoala, şi ceea ce-mi doresc este ca şcoala să se schimbe înainte să apuce să-l schimbe pe Mircică. Este anul în care am primit un iPad 2, am desenat o primă aplicaţie iOS şi trec pe iMac, prin gestul generos al lui Ciprian. Sper ca tot mai mulţi români să aibă această oportunitate, nu de alta, dar le va schimba radical modul în care se informează, interacţionează, se educă şi crează!
2011 a mai însemnat o colaborare consistentă cu Decât o Revistă, adică un alt fel de a face jurnalism, o premieră într-un peisaj media sufocat de mediocritate. Dacă nu mă credeţi, cumpăraţi revista (o găsiţi la magazinele Inmedio, la Cărtureşti, sau direct pe shopul Decât o Revistă). Iar dacă vă place, o puteţi susţine cu un abonament pe 2012, cred că va fi una din cele mai deştepte investiţii pe anul care vine.
În 2011 am ilustrat şi tehnoredactat o carte cu aventurile iepurelui Audedestuldebine, scrisă de Alina Nelega şi lansată acum, în decembrie. Este, sper, doar prima carte dintr-o frumoasă serie sub brandul Fabrica de Poveşti. De altfel, am încercat din răsputeri să cresc ponderea proiectelor de ilustraţie în munca mea - lucru care cred că se reflectă şi în situl meu, mirceadragoi.com, portfolio lansat în acest an.
2011 a mai însemnat o vacanţă de vară pe insula Thassos, un micro-paradis terestru, înconjurat de apele calde şi de turcoaz ale Egeei. Un loc în care mi-aş muta, zău, biroul, dacă atâtea sute de fire de păianjen nu m-ar ţintui de dealurile Transilvaniei.
Am asistat în 2011 la frumoasa evoluţie a unei firme de care cu siguranţă veţi auzi, adică Lateral - Design & Tehnologie. Ciprian o conduce cu siguranţă spre faimă şi mă bucur să fac parte din echipa care lucrează la asta, pe lângă faptul că mă bucur să văd că se fac afaceri de real succes, cu ţintă globală, pornind de pe plan local, angajând creiere din Transilvania. Nu m-am îndoit niciodată de capacitatea românilor de a munci din răsputeri, dar am pus mereu în faţă îndoiala că o pot face cu succes pe plan local, ocolind birocraţia şi piedicile Statului român.
Desigur, 2011 aduce şi dezamăgiri. Printre ele, şi aceea că trăiesc într-un oraş deconectat de la nevoile (şi, eventual, aspiraţiile) locuitorilor săi. Târgu-Mureş (da, sunt convins că nu e un caz singular) nu are momentan ambiţiile unei citadele de an 2011. Nu e tractat de nici un proiect generator de locuri de muncă, de cultură, de interacţiune socială. Un oraş sufocat de noxele unui combinat chimic pus pe profit cu orice preţ. Un oraş tranchilizat, deşi e locuit de atâţia oameni minunaţi. Desigur, îmi asum o parte, a 120.000 parte (sau câte suflete or fi) din vină. Aş vrea să mă contraziceţi, dar cred că nu aveţi argumente.
O altă dezamăgire? Şcoala. Un mastodont cu picioare de lut, care toacă mărunt ce a mai rămas intact din personalitatea creativă a copiilor. Cu siguranţă, nu este o şcoală care clădeşte un viitor, ci una care se hrăneşte cu defectele prezentului.
Ar mai fi multe de scris, dar prefer ca fiecare din noi, acum, la final de an, să îşi tragă propriile concluzii generatoare de optimism pentru viitor. Vă doresc un an cât mai bun, prieteni!
